MACABI IAȘI – Autor Dr. Jacov Sobovici

Fotografii și extrase din presa vremii


Clic pe fotografii ca sa le mariti

În Declarația Balfour din 2 noiembrie 1917, declarație oficială a guvernului Regatului Unit, se afirma că: „Guvernul Majestății Sale privește favorabil stabilirea în Palestina a unui Cămin național pentru poporul evreu și își va folosi bunele oficii pentru a facilita atingerea acestui obiectiv; este de înțeles că nu se va face nimic ce ar putea prejudicia drepturile civile și religioase ale comunităților neevreiești existente în Palestina, sau drepturile și statutul politic obținut de evrei în alte țări.” Această declarație reflecta poziția cabinetului britanic, stabilită în ședința guvernului din 31 octombrie 1917. În declarație se mai afirma că este vorba de un act de „… simpatie pentru aspirațiile evreiești sioniste”.
Declarația Balfour a avut asupra evreilor din România, și nu numai, efectul unui elixir care trezea speranțele și mândria națională. Dintr-odată, intensitatea curentului asimilist ce începuse să ia proporții înaintea primului război mondial, a început să scadă și, în locul său, a luat avânt mișcarea sionistă sub toate formele ei de manifestare, expresie a renașterii evreiești pe toate planurile.

Ceea ce caracterizează această mișcare de renaștere și ceea ce a adus la eliberarea din ghetoul fizic și spiritual al diasporei milenare este acel spirit de înălțare sufletească și morală, de independență națională și spirituală, de justețe și echitate, de camaraderie și colaborare, de voluntariat si de sacrificiu. Acesta este spiritul macabist. Pământul prielnic al germenilor sionismului, îngemânându-se cu noile concepții de iudaism muscular create la începutul veacului de Max Nordau și care circulau intens în epocă în rândul tinerilor evrei, au avut drept consecință necesitatea re-creării noului evreu care să înlocuiască imaginea vechiului evreu printr-o nouă putere fizică și spirituală de realizare a scopurilor sionismului.
Acest curent, alături de altele proaspăt apărute în rândul evreilor într-o Europă bântuită de naționalism și antisemitism, au dus la dezvoltarea conștientizării că sportul poate fi un mijloc de întărire, de fortificare, de regenerare a societății, în care rolul evreului trebuie să se schimbe, să devină important și nu să rămână în stadiul de popor ușor exploatabil din cauza slăbiciunii fizice.

Clubul sportiv Macabi Iași

După unirea Basarabiei cu România în 1918, la sfârșitul primului război mondial, tineri evrei basarabeni au sosit în Iași, aducând cu ei puternicul spirit evreiesc, fervoarea sionistă a evreilor din orașele basarabene, dorința de schimbare și eliberare de mentalitățile trecutului.
Personalitatea marcantă provenită din rândul tinerilor evrei veniți din Basarabia a fost Aron Weissberg, cel care și-a pus puternic amprenta pe schimbările semnificative survenite în rândul comunității evreilor ieșeni.
Weissberg a fost sufletul renașterii spiritului evreiesc, cel care a contribuit la readucerea în conștiința tinerilor evrei a necesității utilizării limbii ebraice vii, dar și a necesității de a deveni un popor puternic, ce trebuia să iasă din tiparele vremii și din mentalitățile colective în ceea ce-l privea, prin activități fizice și sportive. Aron Weissberg a fost o personalitate carismatică, dinamică, cu spirit inițiator, devenind rapid, timp de mulți ani după aceea, un simbol în ochii tineretului evreu din Iași.
Datorită lui Weissberg a fost înființată societatea Macabi Iași, din care au ”crescut” mai târziu cluburile ”Hashomer Hatzair”, ”Hacoach”, ”Gordonia”.
Weissberg a prezentat chiar de la începutul activității clubului în Iași programul Macabi: nu sportul ca activitate fizică, și nu educație fizică fără alte implicări. Ci dezvoltarea forței fizice împreună și alături de intensificarea renașterii conștiinței evreiești naționale și crearea unui nou tip de evreu, tânăr, cu un trup întărit și cu spiritul brav, gata să preia cu curaj responsabilitatea unor misiuni pe care noile timpuri le cer de la el.
În luna iunie a anului 1919, reprezentanții tuturor secțiunilor sioniste locale și ai Asociației  studenților evrei din Iași s-au întrunit pentru a discuta posibilitatea creării unei societăți, Macabi, pentru educația fizică a tineretului evreu. Ceva mai târziu, în luna noiembrie a aceluiași an, la convocarea lansată de Aron Weissberg și Beno Marcus, s-au întrunit, în localul lojei Bnei Brith, Dr. Solomonovici, Drd. Ficler, studentul David Herșcovici, d-nii A. Blumenfeld, A. Weissberg, B. Marcus, Z. Segal și H. Moses, constituind astfel primul comitet al societății Macabi Iași. Un sprijin important în activitatea Macabi l-a avut cercul sionist Agaez din Iași, mai ales în persoana ing. David Herz, originar din Viena.
David Herz, sportiv activ, gimnast dar și persoană cu un puternic spirit de inițiativă, el a contribuit la accelerarea proiectelor clubului.
In seara de Hanuka 5980 (1919),  ca răspuns la apelul comitetului, s-au înscris primii 100 de membri în clubul Macabi Iași, numărul acestora crescând vertiginos imediat după aceea.
În sala societății germane Turnverein, închiriată de Macabi, Herz preda singur lecții de gimnastică.
Se organizau frecvent diverse activități sociale și sportive, cu invitați evrei din alte orașe. Se practicau diverse sporturi precum: fotbal, box, gimnastică, drumeții, scrimă, tir, atletism, volei, tenis, etc.

În ianuarie 1920 membrii societatății Macabi Cernăuți au fost invitați la Iași iar în zilele de 12 și 13 ianurie au apărut pe scena cinematografului Sidoli (aflat în pe locul în care se află acum Hotelul Unirea) tinerii evrei ieșeni într-un spectacol de gimnastică impresionant în acea vreme. Imediat după acest eveniment numărul membrilor Macabi Iași aproape s-a triplat, în acest scop fiind adus încă un profesor de gimnastică, Marcus Landman, din Cernăuți.
Activitățile sportive se desfășurau de patru ori pe săptămână. Iar rezultatele nu au întârziat să se arate.
În 7 martie 1920, cu propriile resurse, Macabi Iași a organizat un festival în sălile școlii Tarbut (Cultura). După acest festival s-au înscris în club nu numai tineri, ci și adulți, dornici să participe la activitățile Macabi.
Duminicile erau organizate excursii în împrejurimile Iașului.
Numeroase personalități din Iași au debutat în cadrul clubului Macabi. 

În 1921, într-una din serile de Hanuka, Macabi a organizat la cinematograful Sidoli un festival impresionant, unul din cele mai frumoase realizate vreodată în Iași. Un bogat program sportiv la care au participat membri ai Macabi Iași și Macabi Chișinău și Cernăuți, cu exerciții de gimnastică artistică cum nu se mai văzuseră până acum și care au încântat publicul.
Acest eveniment a devenit un punct de referință în istoria evreilor din Iași și din alt punct de vedere: se prezenta acum, aici, onoarea evreiască și răspunsul evreilor la antisemitismul care se intensifica din ce în ce mai mult în România, culminând, câțiva ani mai târziu, cu apariția mișcării legionare.    
În anul 1922, Macabi şi-a mutat sediul de la Turnverein , stabilindu-și sediul la Şcoala „Tarbut” (Cultura) din Iaşi, unde organiza diverse activităţi. Această organizaţie a fost strâns legată de dezvoltarea mişcării sioniste, promovând, printre altele folosirea limbii ebraice.
Octombrie 1922: În rapoartele Poliției și siguranței generale sunt consemnate incidente antisemite în timpul evenimentelor organizate de Macabi in luna octombrie. În 11-12 octombrie au avut loc în sala Sidoli reprezentații la care și-a făcut apariția un grup de studenți, în frunte cu Iulian Sârbu. Sub pretextul că tinerii evrei refuză să înceapă spectacolul cu intonarea imnului regal (evenimentul neavând caracter politic, nici național), s-au produs mici altercații între câțiva membri ai Macabi și studenții români, nedegenerând în violență. Dar aceste incidente au determinat un grup de evrei ieșeni să constituie un comitet al cărui scop să fie unificarea evreilor în comunități organizate împotriva pericolului iminent ce începea să-i pândească, lipsa acestei organizări fiind motivul nașterii valului de antisemitism, evreii find acum cetățeni români cu drepturi depline, dornici să trăiască în armonie și pace alături de populația românească. 
Pe 26 octombrie era programat un festival Macabi, în aceeași sală, Sidoli. În contextul amenințărilor și, la sfatul siguranței naționale pentru a fi evitate eventuale incidente antisemite, evenimentul a început prin intonarea imnului regal. Dar grupul de studenți antisemiți s-a adunat în Piața Unirii (în fața sălii Sidoli), cerând unirea tuturor românilor spre a putea lupta împotriva pericolului evreiesc. 

Clubul Macabi România a cunoscut, de-a lungul ”scurtei” sale vieți, timp de aproape treizeci de ani, din 1919 până la desființare, în 1949 (cu o pauză de câțiva ani în timpul războiului), o intensă viață sportivă și socială, presărată cu foarte multe realizări și succese, toate acestea în ciuda perioadei neagre a urii și antisemitismului.

La Iasi se desfășoară prima Conferință a ”Asociațiilor Evreiești de Gimnastică și Sport din România”.
În 1929, la inițiativa ing. Emil Calmanovici (prieten și asistent al lui Weissberg) s-a desfășurat la Iași Congresul Macabi, eveniment la care au participat mai bine de 1000 de gimnaști din toate secțiunile Macabi din România.
În perioada 1929-1935 Comitetul Executiv al Macabi România a avut sediul la Iași.  De aici se comunica cu Centrala Mondială a Macabi iar aceasta li se datora tot lui Aaron Weissberg și lui Calmanovici.
Bogata și intensa activitate a Macabi își găsea expresia scrisă în presa editată de Macabi, în paginile informative fiind reflectate atât evenimentele sportive, cât și cele educativ-culturale. Erau prezentate în paginile buletinului Macabi biografii ale importanților ideologi evrei, în spiritul macabist. Nume importante din organizația mondială, precum și din viața evreiască de pretutindeni semnau articole în aceste pagini.

De asemenea, sportivii ieșeni au participat la a doua Macabiadă din Tel-Aviv în 1935, contactele cu evreii din toate părțile lumii care au participat la aceste evenimente importante având un puternic impact în mentalitatea evreilor din România, în continuarea activității și în progresul în numeroase domenii pe baza experiențelor avute în Eretz Israel.
Odată cu instaurarea regimului hitlerist și preluarea puterii de către legionari și regimul antonescian, clubul Macabi a fost nevoit să se autodizolve în 1940, reîncepându-și, pentru scurt timp, activitatea în 1944 până în 1949, când s-a desființat definitiv.

Din păcate, se cunoaște prea bine ce a urmat în anii următori acestor evenimente, dar în ciuda tuturor tragediilor și a pierderilor, spiritul evreiesc a învins, iar noul evreu a reînviat în noul Stat, Israel, înființat în anii ce au succedat tragicelor evenimente.

 

Redactare: Denise Idel

 

Bibliografie:


Antisemitismul universitar în România (1919-1939): Mărturii documentare, editat de Lucian Nastasă, Editura Institutului pentru Studierea Problemelor Minorităţilor Naţionale, Kriterion, Cluj-Napoca, 2011
Extrase din Arhiva Națională a Evreilor din România, prin bunăvoința și suportul acordat de Dr. Adrian Cioflâncă, Directorul Centrului pentru Studiul Istoriei Evreilor din România
Buletin Jubiliar Macabi Romania 1920-1970, Tel-Aviv, 1970